Vine o zi când copilul va dormi noaptea

​Aceasta nu este o însemnare despre un copilaș care a dormit toată noaptea!

***

Pentru mama care nu vrea un al doilea copil de teamă că nu va mai dormi niciodată…


Vine o noapte când primul tău născut doarme neîntors.


Atât de neîntors că îl scuturi ușor cu mâna, să te asiguri că respiră.


Te foiești neliniștită pe lângă el, poate-poate primești vreun semn din cele cu care te-a obișnuit în toate nopțile primului an din viața voastră.


Copilul mormăie să îl lași în pace și asta și faci.


Îți faci cruci cu limba în cerul gurii, cobori în vârful sufletului și al picioarelor din pat, cu răsuflarea oprită, să nu cumva să foșnească salteaua sau să scârțâie rama.


Aproape că leșini când auzi cum scârțâie clanța de la ușă,  când încerci să ieși în hol.


Și mai aproape-că-leș​​ini-o-dată, de data asta de bucurie, când vezi că tot nu s-a mișcat din pernă.


Ieși pe hol cu sufletul dansând de bucurie, preaplin de fericire cum e vezica prea plină de pipi.


Când să te repezi grațios la ușa de la baie, te oprești și asculți cu inima strânsă.


Te întorci din drum și mai arunci un ochi, din pragul dormitorului, să te convingi că minunea nu s-a destrămat.


Mai stai acolo câteva secunde, insuficient cât să fii sigură că poți fugi, suficient cât să nu faci pe tine.


Și fugi, fie ce-o fi.


Ai timp să faci șușu până numeri la trei, că data trecută când ai numărat până la cinci l-ai găsit așteptându-te pe jos.


Și ești înapoi cât ai zice ah-ce-bine-este.


Copilul încă doarme dus, atât de dus că ți se duce somnul tot calculând la cât s-a culcat și de câte ore bune doarme legat.


Și-n noaptea aia, prima noapte la care visezi de când l-ai născut, el doarme și tu nu.


Dar nu-i nimic, că doar e a doua noapte în care nu dormi de bucurie, după noaptea în care ați încetat să mai fiți 2-în-1.


Mi-ar plăcea să-ți spun, mamă, că toate nopțile vor fi de-acum așa, dar n-ai să vezi așa ceva.


Oricum și asta-i mare lucru, uite-l cum doarme p-ăsta micu, hai, pune-te și tu acum, la nani bun.

***


Noaptea de dinainte de Sfântul Dumitru a fost prima noapte din viața noastră în care Mateiaș a dormit 4 ore legate.


Nu, nu a existat și o a doua oară, cel puțin până acum. Dar nu asta am vrut să spun…


Am vrut să spun că cele mai multe lucruri din bebelușie vin și pleacă pe nepusă masă. Nu știi niciodată când te bucuri de ultima noapte nedormită lângă copilul tău…


Iar atunci când o faci, stai puțin, că urmează un episod de roșu-în-gât-febră-muci-7-zile-de-aerosoli-și-ce-mă-fac-cu-mucii-ăștia-că-tot-nu-au-trecut.


Deci mai ține un pic gândul ăla cu cred că aș putea să mai fac unul