Viața la 13 luni și-un pas, doi, trei

Cumva, reușesc să îmi trag sufletul pe un text scurt o dată la câteva luni. Era vară ultima oară când am trecut pe aici. Era vară ultima oară când am trecut prin multe locuri.

Bătrânii spun că apa trece și spun că pietrele rămân,

Dar lucrul altfel se petrece pe vechiul nostru glob bătrân,
Căci piatra, orișicât de tare, se macină, dar trece stând,

Iar peste trista-i măcinare, doar apele rămân curgând.

Fix sentimentul ăsta îl am, că mă macin și trec stând, în timp ce puiul meu rămâne curgând spre un viitor care se așterne dureros de firesc și de repede.

Puiul meu merge singur. Sigur, se bălăngăne ca un roboțel, are încă multe stângăcii în mersul lui drept și hotărât. Dar am ajuns să trăiesc singurul lucru pe care mi-l puteam imagina despre el înainte să îl nasc: sunetul tălpilor lui goale, lipăind dimineața pe gresie, în timp ce vine în fugă la mine la bucătărie.

Însă mai scoate și alte sunete, la cele aproape 14 luni ale lui:

mama, tata, apa, papa, căcă, lala, nana (banană), nanana (ananas), tictic (tic-tac ceas), dide (avion).


Cu o zi înainte să împlinească 13 luni s-a ridicat în picioare și a făcut primii pași. La început câte 3-4 pași, neapărat ținând în mână o jucărie.


In două săptămâni a ajuns să meargă singur, fără să mai aibă nevoie să țină ceva în mână. Merge dintr-o camera în alta, din dormitor în baie și din sufragerie în bucătărie sau la ușa de la intrare, unde bate să iasă afară.


A început să facă cu mâna, mișcări scurte, ca de președinte ieșit la o baie de mulțime.

Râde maxim când îl inviți să bată palma, ridică mâna dar așteaptă să îi atingi tu palma. Îi place și să dea noroc, i se pare tare amuzant.


Bea apa singur din biberon și a învățat să îl ridice mai mult dacă are apă puțină și nu îi ajunge în tetină. Astăzi a băut pentru prima dată dintr-o cană cu pai. Ieri am încercat să îi arăt, fără succes.

Astăzi, după micul dejun, i-am pus cana pe masă. I-am spus că are apă și i-am arătat-o, agitând sticla. L-am îndemnat să tragă din pai, mimând în fața lui că trag eu din pai. A zâmbit cu gura până la urechi, a înșfăcat sticla și a supt din pai de parcă o făcea de o viață.


Are o pasiune pentru apă.

Se joacă cu aspiratorul.

Stă noaptea la pervazul din camera lui și râde și strigă la lună când îi coboară la fereastră.


Își ridică feonul deasupra capului și se face că își usucă părul.


Duce telefonul jucărie la ureche.


A început să dea obiectul pe care îl ține în mână, când i se cere.


A început să facă potriviri de forme pe rotund. Are inițiativă să bage un obiect rotund într-o gaură, dar trebuie să fie o gaură largă pentru că ține obiectul cu pumnul strâns.


Îi plac mult capacele de borcane, cu care se plimbă prin toată casa, le mai trântește pe jos și alunecă pe ele.


Nu stă nici un minut într-un loc, este mereu în mișcare, se urcă pe mașinuțe sau pe tricicletă inclusiv cu spatele și se aruncă pur și simplu de pe ele când vrea să coboare.


Plânge mult, îi ies al șaptelea și al optulea dinte simultan (cei de jos), după ce primii 4 i-au ieșit între 7 luni și 1 an.

Este curios de corpul lui, se mângâie când îl schimbăm, își freacă palmele pe genunchi, își ciupește burta, încearcă să își bage degetele de la picioare în gură când rămâne singur în pătuțul lui, chicotește când îl gâdili.

Se uită înspre obiecte când le menționezi, semn că înțelege cam tot ce îi spui. Dacă îi spun cuiva că bebe a învățat să facă cu mâna, începe să facă cu mâna pe loc.

Îi place să întrerupă conversațiile, țipând tot mai tare când vorbesc cu altcineva în fața lui sau când sunt la telefon cu cineva.

Mănâncă, multe, ar mânca micul de el și mai multe, dacă ar avea voie… Dar este în stare să plângă dacă vede și nu îi dai și lui pâine, banane, avocado sau roșie. Deja a devenit o problemă pentru noi cina, singura masă din zi când ne adunăm cu toții în bucătărie, și când trebuie să pregătim ceva ce poate mânca și el, care să semene cât mai mult cu ce mâncăm și noi.

Somnul este, în continuare, o provocare. Somn agitat, cu treziri din oră în oră sau la două ore.

Dar altfel, zilele noastre sunt senine. Pline. Rotunde. Mult prea scurte.

Viața la 13 luni și-un pas, doi, trei.