6 luni, 7 zile și 18 ore

Atâtea luni, zile și ore avem de când nu mai suntem doi într-unul. Mai avem si aproape 23 de zile de când am revenit acasă. Și 16 zile de când ne-am început traiul sub același acoperiș cu bunicii. A patra zi de diversificare. A treia zi de când ai început să te întorci pe burtică din proprie inițiativă.

Cu tine, fiecare zi este o premieră.

Ești un băiețel de 73cm și 9200g. Cu părul pufos, vâlvoi. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Cum s-ar spune, bine făcut, bine crescut.

La ora asta dormi în camera ta de la mansardă, sub atenta supraveghere a bunicii. Ploaia vine albă peste casa noastră, peste sufletul meu, peste piureul de pătrunjel la care astăzi, la prima degustare, te-ai strâmbat într-un mare fel.

Mâine încercăm să combinăm morcovul deja acceptat cu pătrunjel și cu ceva zâmbete.

Astăzi, nu vreau nici să strănut de teamă să nu spulber visul ăsta frumos pe care îl trăim. Împreună. Sănătoși.

S-au dus zilele alea de dincolo de sunetul ploii. Sunt alte zile acum. Alte lumini. Alte umbre. Și alte voci care îți luminează chipul.

După ce ai împlinit 5 luni, ai început joaca cu mingiuța de staniol. O luai între degete, concentrat nevoie-mare, și îi dădeai drumul cu o moacă foarte conștientă. Unul dintre primele gesturi demarate cu o oarecare determinare.

La 5 luni și 2 zile te-ai întors prima dată pe burtă, fără ajutor, pe o suprafață dreaptă, pe salteaua tare. Nu erai totuși pregătit să repeți gestul, abia acum, la 6 luni și o săptămână te întorci singur pe burtă, hotărât.

La 5 luni și 3 zile ai început să încerci, insistent, să te ridici în fund, când erai așezat pe o suprafață înclinată – pe pernă. Acum, la 6 luni și o săptămână, încă nu te ridici în fund. Reușești totuși să îți  ții echilibrul, când ești așezat în fund, aplecându-te ușor în față. De fapt, îți cam place să te întinzi și să îți apuci degetele de la picioare sau jucăriile pe care le ai în față.

M-am stresat mult, de luni bune, că nu îți place să stai pe burtă. Că poate am așteptat prea mult să te așez pe burtă. Apoi am renunțat să te mai chinui. Și iată-te gata să te întorci singur. După ce îți umpli burtica cu lapte cald, dai capul și mâinile pe spate, te îndepărtezi din îmbrățișarea noastră, apoi îți iei avânt și te arunci pe burtă. Ai aflat, între timp, și cum să te împingi pe mâna cu care te sprijini în saltea, ca să o eliberezi pe cea care încă stă sub tine.

Ar trebui să-mi amintesc că tu știi mai bine. Că ai drumul și ritmul tău. Și că trebuie doar să fiu aici, lângă tine. Să te privesc când te îndepărtezi de mine, mic explorator. Să îmi deschid larg brațele când obosești și începi să te freci nervos la ochi.

Părințeala nu este o călătorie pentru că nu are nicio destinație finală. Suntem împreună în asta pentru totdeauna. Sunt aici pentru tine, mereu.